Cum s-au dobândit slăbiciunile oamenilor din era comunistă?

30 March 2009, 15:15:11

Este un titlu mai mult decât spectaculos şi de data asta nu mai sunt sigur dacă pot să alcătuiesc un răspuns bine argumentat. Asta din cauză că eu am prins doar câţiva ani din epoca de aur al României. Eram prea mic ca să recepţionez destule informaţii din aceea perioadă. Poate mă va completa careva dintre voi, dragii mei . Mă bazez pe spusele oamenilor mai în vârstă faţă de mine, pentru că nu-i aşa mie îmi place să discut cu oamenii. Totuşi voi încerca să prezint o asemănare între unele obiceiuri ale oamenilor de pe aceea vreme şi cele din prezent.

Pe atunci în localitatea noastră exista o singură cârciumă, acum sunt mai multe baruri. Pe atunci până şi berea se găsea cu greu, acum frigiderele barurilor sunt pline cu mai multe mărci de bere. Erau zile în care berea lipsea din cârciumă, dar erau şi altfel de zile când se aducea berea cu un camion şi bărbaţii satului se strângeau la cârciumă într-o jumătate de oră. Vestea circula repede chiar şi fără telefoanele mobile. La bere era un rând mai lung decât la pâine. Cu pâinea tot aşa era, trebuia să stai la coadă. Morţii mă-sii lui Ceauşescu! Mă gândesc că şi părinţii mei au avut o tinereţe cu asemenea greutăţi. Eu îmi amintesc de batoanele din lapte care se aduceau la cofetărie din an în Paşte. Cei mai în vârstă poate îşi aduc aminte de beri precum Fortuna, Bucegi, Harghita.

Revenim la bere. Nu conta că vecinul dormea la ora la care venea camionul cu bere, era trezit de către şogorul vecin şi se duceau împreună cu voioşie pentru întâmpinarea nectarului cu malţ şi hamei. Brusc oamenii deveneau fericiţi şi volumul vocii lor se ridica după fiecare sticlă de bere. Nu mai aveau necazuri, burta le era plin cu bere şi puteau să se pişe din 30 în 30 de minute. Penisul avea din nou un rost dublu. Asta pentru cei care erau aşteptaţi acasă de către o nevastă înţelegătoare şi fără circuri spectaculoase ori mofturoase.

Multor oameni maturi aceste manifestări "explozive" pe termen scurt, le-a rămas şi în ziua de azi. Mulţi dintre ei, cu greu sunt capabili să gândească pe termen lung. Din punct de vedere social sunt integraţi în societate. Din punct de vedere economic se descurcă fiecare după cum poate. Dar din punct de vedere politic au rămas la stadiul epocii de aur. Dacă vrei să-i ademeneşti în jurul tău ca să susţină planurile tale pentru o eventuală carieră politică, nu trebuie decât să le oferi o masă gratuită şi vreo două beri. Un gulaş, un cârnăcior, două beri şi gata, ai făcut rost de zeci de prieteni noi.

Acum gestul acesta nu este de condamnat. Până la urmă prost este cine acceptă şi nu cine oferă. Şi nu este rău că oamenii acceptă o masă, o băutură. Mai degrabă este deranjant nepriceperea unora. Şi te atinge într-un fel din vreme ce împreună formăm o societate civilizată. Te apucă o anumită frustrare când observi cum iau unii oameni deciziile lor politice. Dar asta e, trăim împreună şi ne ducem crucea împreună indiferent de preferinţele noastre şi felul nostru de a ne băga într-un anumit proiect. După ce au consumat o masă gratuită, habar nu au de numele celui pe care au ales să-l susţină, de planuri nu s-au interesat, iar eventualele prezentări în acel cerc redus s-au uitat pe gustul berii. Alcool rules!

Deci cum s-au dobândit slăbiciunile oamenilor din era comunistă?

Probabil că a fost o epocă care îi influenţa la greu pe oameni şi a avut grijă ca să implanteze rădăcini în minţile oamenilor legat de mentalităţile de pe vremea aceea, lucruri care au fost învăţate cu forţa. Diferenţa de abordare a noii generaţii faţă de vechea generaţie se vede cu ochiul liber. Este vorba şi despre studii şi interes faţă de cărţi. Un tânăr care a neglijat şcoala şi pune mare accent pe părerile oamenilor vechi, este mai uşor de dus cu pluta. De partea cealaltă se află oamenii care pur şi simplu s-au născut în noua eră. Falimentară sau cum ar fi, măcar avem acces la sursele de informare. Acum ne informăm, acum se informează şi generaţia veche, diferenţa persistă la stadiul perceperii anumitor lucruri.

Da, e vorba şi de nenorocita aia de demnitate. Ai votul tău. Este foarte puţin pe plan global, dar la fel de important ca orice alt vot. Dă-i o importanţă pe nivelul respectului faţă de tine însuţi. Adică dacă tot susţii pe cineva, asigură-te că ştii de toate planurile lui. Eu recunosc că au fost alegeri la care nu am votat, au fost şi alte alegeri la care am votat. Când am votat, am pus ştampila pe considerente sociale şi propriile interese. Informarea electoratului se face într-un mod jalnic şi asta poate datorită şi dobândirii slăbiciunilor oamenilor din era comunistă. Deocamdată cei vechi sunt mai mulţi decât tinerii născuţi mai târziu şi mai puţin afectaţi de regulile lui nea Ceaşcă.

Etichete · comunism · noua era · fatalism · falimentar · dobandire · politica · mentalitate · strategii

Însemnări similare:

Acest articol încă nu fost comentat. Poţi să fii primul care să îşi exprime părerea.

Comentează acest articol

* = câmpuri necesare

Henrich.ro