Văd prostii şi aud bizoane
Plăcerea de a scrie l-am dobândit în carierea mea virtuală şi sinusoidală de redactor asistent din cadrul jocului ManagerZone, unde am scris pentru aşa zise reviste oficiale româneşti şi străine, reviste proprii, etc. Poate că scriind pe blog pentru unii devin simpatic iar pentru alţii antipatic. Ideea este că nu am fost mult mai fin nici la acele publicaţii de mic angajament decât sunt aici pe blog. Doar că acolo nu criticam politicienii şi sistemul economic, ci pe diferiţi cop(c)ilaşi pungaşi de ici colo care săreau muştarul faţă de mine ori încălcau diferite reguli (eh ... mai scriam şi lucruri utile gamerilor nu doar din astea ...).
Pe unii i-am uitat, de alţii îmi mai amintesc uneori şi mai ales atunci când dau troncul pe aici şi încearcă să despice firul în patru, la fel ca acest băieţoi care se pare că se încurcă din cauza vodcii din gâtul lui. Două etaje sau trei etaje, nu mai are rost să-l deranjăm cu întrebări mult prea dificile pentru el. Faza este că ăştia au probleme la mansardă, dar măcar astfel am ajuns să pot să-i înţeleg pe unii bloggeri pentru avalanşele de atacuri pe care le primesc. Unii sunt atacaţi din invidie pentru popularitatea lor iar alţii poate au trecuturi (ca şi mine) în diferite comunităţi unde nu au semănat mereu seminţele simpatiei şi a pupincurismului. Pentru că una dintre condiţiile unei relaţii exemplare cu toată lumea, este că trebuie să mai pupi şi cururi false.
Pentru micii mei frustraţi le dedic o pozulică drăgălaşă la vederea căruia le dau voie să spargă o partidă de laba pe cinste ca să se mai relaxeze
.
Etichete · personal · atacuri · copilasi · frustratii
Însemnări similare:
Comentează acest articol
* = câmpuri necesare
Mai multe articole similare:
- » Povestea plăcintelor ardeleneşti cu gem de căpşuni
- » J. R. Ewing
- » Dimineaţa pe răcoare ...
- » Sensibilitatea unora
- » Care criză financiară?
- » Ocrotirea şi dragostea
- » Je m'appelle Henry
- » Atunci când ai timp?
- » Prietenii adevăraţi la nevoie se cunosc!
- » Panafan
- » Toată lumea vorbeşte despre mine!
- » Pierdut printre gânduri ofensive
- » The story of my life
- » Concluziile din 17 ianuarie 2009
- » Banii şi timpul românului
Abonare prin RSS:
Ultimele însemnări:
- » Isteria vaccinărilor contra gripei porcine
- » De ce nu mai participă piticii la concursuri în care se lasă cu linkuri?
- » Maşcarada românească modernă, a început undeva la o stână uitată de Dumnezeu
- » Explică-mi figura de mai jos
- » Bucureştenii nu merită titlul de campioană!
- » Rapidiştii nu mai au nici o scuză!
- » Toate femelele sunt materialiste!
- » Ce faci?
- » Ogică mi-a zis că ...
- » Oare programatorii sunt nişte copilaşi răsfăţaţi?





fiecare are dreptul la opinie dar in acelasi timp sunt de parere ca atunci cand ceva nu e pe placul tau si nu are legatura personal cu propria-ti persoana sau nu te deranjeaza intr-un mod stringent NU are rost sa faci comentarii rautacioase. Si-asa suntem inconjurati numai de oameni rai....., nu inteleg de unde vine toata rautatea asta...si animalele se inteleg mai bine decat noi...
Faza este ca la un contact pe messenger (prin adresa de email am dat de el) nega ca ar fi avut ceva cu mine. L-as crede dar numai daca scria in legatura cu scrisul meu. A bagat la inceputul comentariului si o alta ironie. Nu ma duc cu pluta astfel de oameni. Cred ca fata in fata nici macar un cuvant nu scotea acel erou.