Povestea plăcintelor ardeleneşti cu gem de căpşuni
Daţi-i Cezarului ce-i al Cezarului, iar la mine daţi-mi plăcinte ardeleneşti cu gem de căpşuni. Tocmai m-am înfruptat cu o farfurie plină cu plăcinte delicioase şi acum cu burtica plină mi-a venit o stare ca să vă scriu o poveste reală de mare angajament, care bineînţeles se leagă de plăcintele ardeleneşti. Nu alea americane din filme măi, alea-s harcea parcea aţi înţeles?
S-a întâmplat ca să existe două sate vecine care să aparţină aceleiaşi comune. În primul sat trăia o fată frumoasă care ulterior a devenit cea mai bună mamă de pe mapamond. În celălalt sat locuia un tânăr chipeş şi forţos care s-a dus la fata din satul vecin ca să-i facă curte. Era genul de tânăr care era capabil să se dedice în totalitate în relaţiile de dragoste. La fel ca şi fiul lui.
Părinţii fetei l-au servit cu o farfurie imensă de plăcinte cu gem de căpşuni. Atât timp cât tânărul curtezan nu a terminat de mâncat toate plăcintele de pe farfuria uriaşă, nu era atent la nimic altceva decât la bunătăţile din faţa lui. Abia după consumarea plăcintelor, care în timp s-au dovedit a fi una dintre slăbiciunile bărbaţilor din familia tânărului (noua generaţie), a continuat să fie atent la fata visurilor lui.
Sper că v-a plăcut mica mea poveste reală şi că fotografia a provocat apă în gurile voastre. Sper din toată inima! Tortura este una dintre hobby-urile mele, dar pssst ... să nu ziceţi la multă lume!
Etichete · placinte · gem · capsuni · desert · gustos · delicios
Însemnări similare:
Comentează acest articol
* = câmpuri necesare
Mai multe articole similare:
- » Din firea ta ai nevoie de ajutor
- » J. R. Ewing
- » Dimineaţa pe răcoare ...
- » Sensibilitatea unora
- » Care criză financiară?
- » Ocrotirea şi dragostea
- » Je m'appelle Henry
- » Atunci când ai timp?
- » Prietenii adevăraţi la nevoie se cunosc!
- » Panafan
- » Toată lumea vorbeşte despre mine!
- » Pierdut printre gânduri ofensive
- » The story of my life
- » Concluziile din 17 ianuarie 2009
- » Banii şi timpul românului
Abonare prin RSS:
Ultimele însemnări:
- » Isteria vaccinărilor contra gripei porcine
- » De ce nu mai participă piticii la concursuri în care se lasă cu linkuri?
- » Maşcarada românească modernă, a început undeva la o stână uitată de Dumnezeu
- » Explică-mi figura de mai jos
- » Bucureştenii nu merită titlul de campioană!
- » Rapidiştii nu mai au nici o scuză!
- » Toate femelele sunt materialiste!
- » Ce faci?
- » Ogică mi-a zis că ...
- » Oare programatorii sunt nişte copilaşi răsfăţaţi?




Mie imi par a fi clatite
Si da, par delicioase. Las' ca o sa comit si eu o rautate din asta (poze cu chestii dulci si delicioase
)
Prin clasa a 12a, mama facea la fiecare sfarsit de saptamana, iar una din pasiunile mele era "furatul" lor de fiecare data cand ea se intorcea cu spatele. Cum alta pasiune de-a mea erau (si inca sunt!) desenele animate, bineinteles ca nu mai mancam clatita "furata" in spatele usii sau in spatele frigiderului ci fugeam la televizor. Si curgea geam din clatita cu muuult gem si incleiam pe jos 
Clatitele imi plac la nebunie. Cu orice fel de gem, de preferat cat mai mult
Noi le zicem placinte ... hmmm ... Langos, clatite, placinte, cam tot din categoria aia sunt
ce sa mai...arata delicios de bine
)
Nimeni nu se leaga de firul povestii ... hmmm ... curios
@ Henrich: pai nu vezi ca toata lumea e atenta la clatite ?
atata timp cat e poza aceasta postata, restul nu mai e asa de interesant
..
app: arata super! sunt curioasa ce gust au..:-?
Henrich...nu amesteca lucrurile...

Cum sa fie langos?? Hai la "Don Milano" sa mananci un langos adevarat. Astea sunt clatite, sau cum ai scris si tu...placinte.
Na de aia zic, deci placinte e ok
OK, ne vedem la Don Torino 