O vacanţă în doi la Paris
După ce RFI România şi-au relansat site-ul într-o nouă formulă grafică, acum revin în centrul atenţiei cu o surpriză pentru ascultătorii lor. Surpriza constă într-un concurs intitulat "Paris, je t'aime" şi are ca premiu un week-end prelungit în doi la Paris, în intervalul 26-29 noiembrie. Ce poate fi mai potrivit în această perioadă a anului, decât o vacanţă în doi în Oraşul Luminilor?
Toţi cei care de luni până vineri îşi vor ciuli urechile pe frecvenţele RFI, vor avea ocazia de a afla cuvintele cheie cu care se pot înscrie în concurs. Cuvântul cheie din fiecare zi se va face cunoscut publicului în perioada 19 octombrie - 13 noiembrie. Cuvântul cheie se poate căuta şi pe site-ul RFI pe care veţi găsi şi formularul de înscriere.
Câştigătorul îşi va lua jumătatea la Paris, dar nu vor pierde timpul degeaba. RFI oferă câştigătorului două carduri de acces în muzeele capitalei franceze. Am înţeles că această vacanţă valorează în total aproximativ 3.600 lei. E ceva! Aşadar descoperiţi cât mai multe cuvinte cheie difuzate în programele radio ale RFI România şi în cazul în care deveniţi câştigător, să nu uitaţi să vă luaţi aparatele de fotografiat cu voi. Poate îmi aduceţi şi mie o fotografie de pe Champs Elysées.
Etichete · concurs
Frumoasa Satului şi al ei Windows
Una dintre frumoasele satului Aluniş Mureş mă contactează pe Yahoo! Messenger cu o problemă foarte gravă. Am început să îmi ciulesc urechile dar degeaba pentru că urma să-mi scrie problema ei, astfel că am decis să îmi casc ochii pe cele ce urma să-mi dea de cunoscut fata sexy şi drăgălaşă. Ei, să nu vă închipuiţi că azi aş fi plin cu ironie otrăvitoare, îmi place doar să descriu subiectele în stilul meu caracteristic aşa cum îmi place. Poopz pentru fetiţă 
Frumoasa Satului: - Bună Henrich. Deranjez?
Henrich: - Bună. Nu.
Frumoasa Satului: - Aş avea o mare întrebare!
Henrich: - Cât de mare?
Frumoasa Satului: - Ai avea timp ca într-o zi să vii la mine şi să înlocuieşti windowsul şi să reinstalezi programele? Pentru că deja ar fi timpul şi pentru că calculatorul meu merge deja foarte încet ...
Surprinzătoare sunt aceste frumoase ale satului. Eu credeam că într-adevăr are o întrebare pentru mine, dar de fapt îmi dau seama că e o rugăminte. Nu-i bai frăţică, nimeni nu e perfect, la fel cum nici eu nu sunt. Hai să purcedem mai departe în această poveste sexoasă.
[...] citeşte mai departe!Etichete · frumoasa satului · windows · sistem de operare · prostie · lux
Albul separat de negru nu poate fi niciodată gri!
Fiind în stand-by forţat, omul are ocazia de a-şi aduna gândurile, nerealizările, lipsurile, planurile şi toate alea. În ultimele zile din postura de stand-by, am sincera impresie că văd mai clar multe chestii. Prin alte cuvinte, mi se pare normal acest lucru pentru că este ca şi cum aş privi lucrurile din postura unui observator. Observ mai uşor şmecheriile şi anticipez mişcările incompetenţilor şi a nebunilor de legat.
Anticipez că:
- vor exista mulţi care la vederea rănii mele o să spună că nici nu e aşa de mare lucru. Cu siguranţă că ăştia vor fi dintre pupincuriştii nebunului de legat şi vor uita faptul că nici unul dintre ei nu s-a întâlnit cu mine după incident, ci doar la câteva zile bune după evenimentul neplăcut (lucru încă nepetrecut). Mă macină o întrebare în astfel de momente. Oare trebuia să nu mă tratez pentru ca ei să realizeze gravitatea situaţiei şi riscurile lui? În mod cert o să le explic că îmi pare rău că nu m-am adresat lor după ce am fost lovit, trebuia să îi sun în toiul nopţii ca să poată să pună în aplicare cunoştinţele lor de doctori. Oare le-ar fi convenit? Pentru că presimt că o să mă întâlnesc cu mulţi doctori wannabe în următoarele zile.
[...] citeşte mai departe!Etichete · personal · cugetari
Ca să mă simt un pic mai confortabil
Oameni mai mari şi mult mai tari ca mine, au căzut de la lovituri în bărbie care au venit din partea unor persoane mai mici la înălţime. Acum pot dormi liniştit?
Etichete · jerome le banner · ray sefo · k1 · knock out · video
Dilema prăjiturii Carpaţi
Continuând povestea K1 cu început trist şi final norocos.
Până să îmi vină în minte ideea acestui articol, atât am mâncat pe ziua de azi. O prăjitură Carpaţi. Mă doare falca rău de tot. Doar dragostea m-ar putea vindeca. Înainte să scriu acest nou episod al lumii mele speciale, am reuşit să mă încarc cu jumătate farfurie de clătite. Am nevoie de sosuri şi alte mâncăruri uşoare de mestecat.
Sfatul unei mame se ascultă mereu! Mama îmi spune că dacă nebunul de legat va propune să ne împăcăm, atunci să accept propunerea. O înţeleg şi nu zic că vorbeşte de rău. Dar a mai adăugat o chestie care nu mi-a plăcut. Înainte să o citiţi, vă rog să trageţi aer în piept şi calmaţi-vă. Zicea că ungurul să nu facă rău la alt ungur.
[...] citeşte mai departe!Etichete · nebun de legat · personal · viata · dileme · cugetari
Devenind nazgul preţ de câteva secunde bune
Trollii, haterii şi duşmanii mei, vă invit să vă ciuliţi urechile şi să vă căscaţi ochii voştrii, pentru că am ceva important să vă comunic. Ceva care o să vă satisfacă la nebunie!
Azi noapte în timp ce un nebun de legat arunca cuţitele în casa prietenei sale şi răsturna tot ce îi ieşea la cale, eu exact în faţa poartei lor mi-am amintit că trebuie să strâng mai bine şireturile de la pantofii mei. Pot să spun că tocmai am trecut peste cel mai idiot moment din viaţa mea. Da, am fost un superidiot. Inteligentul fals din mine a zis că măcar dacă mă duc pe partea cealaltă a drumului, nu o să stau în calea nebunului în caz că decide să iasă pe stradă. Mă aplec şi atât. M-am trezit ceva mai târziu. Bocancul primit în bărbie şi-a făcut treaba. Nebunul de legat dispăruse. De la locul incidentului stă la aproximativ 100 de metrii. Timpul efectuat pe această distanţă de către nebunul de legat, este timpul cât eram eu numărat la podea.
[...] citeşte mai departe!Etichete · personal · viata · knock out · k1 · nebun de legat
Ţiganiada din ţara lui Papuc!
- Auzi? Dă-mi o ţigară că ţi-l plătesc!
- N-am!
- De unde eşti?
- De aici!
- Cine eşti?
- Nu-i treaba ta!
- Bă îl cunoşti pe Gabi?
- Ce-i asta?
- Dă-mi mă o ţigară ...
- N-auzi că nu am?
Dacă îi lansez o lovitură peste ceafă, atunci iarăşi eu devin omul rău şi cel nervos. Pentru că jigodiile astea care put ca dracu şi sunt urâţi ca noaptea şi care mai au pretenţia să li se spună rromi, au senzaţia că lumea e al lor şi că pot să îşi permită orice. Le lipseşte bunul simţ, bunele maniere şi săpunul de la baia inexistentă. De aseară am o boală specială pe ţigani şi îmi pare rău că nu mai trăieşte mareşalul Ion Antonescu. Ironia sorţii este că mai mereu ăştia bagă fitilul în societate, ăştia care ar trebui să tacă după revendicările lor nemeritate.
[...] citeşte mai departe!Etichete · tigani · rromania · tiganiada · ura · discriminare
SuperBlog 2009 se apropie cu premii de peste 12.000 USD
Ediţia trecută s-a lăsat cu premii mari, patimi şi controverse, speranţe şi decepţii, bucurii şi dezamăgiri, emoţii şi răbdare, prietenii şi clinchurile necesare trăsăturii balcanice. Concursul se va continua şi în acest an sub denumirea SuperBlog 2009 ai cărei reguli diferă de regulamentul ediţiei precedente, dar mecanismul de participare rămâne cam la fel. S-au făcut eforturi în repararea unor greşeli apărute pe durata primei ediţii şi se doreşte ca această ediţie să fie un mare pas înainte. Concursul se va organiza în perioada 15 octombrie – 15 decembrie şi conţine premii consistente precum cei 1.500 de dolari americani care vor fi înmânaţi marelui câştigător. Locul doi se va alege cu 1.000 usd, iar cel de pe ultima treaptă a podiumului va încasa suma de 500 usd. Vor exista şi premii zilnice a câte 100 dolari pentru bloggerul zilei şi 50 usd pentru cititorul acestuia. După cum se vede acest concurs este destinat atât bloggerilor cât şi cititorilor de bloguri. Deşi înscrierile au început în mod oficial pe 1 octombrie, deja s-au înscris în concurs mai mult de 110 bloguri încă din perioada de teasing. Se anunţă o competiţie acerbă!
Etichete · superblog 2009 · concurs
Luptă oarbă dar cinstită cu final trist
Există o fată într-o localitate vestică a ţării noastre. Este sau mai bine zis a fost educatoare la o grădiniţă din oraşul ei natal. În vara asta a terminat facultatea care să îi servească o diplomă cu care să poată primi un post de titular în învăţământ. Până acum avea un post de înlocuitor. Îi place enorm de mult să se ocupe cu prichindeii oraşului şi asta mi se pare foarte important. Cum imaginaţia mea este destul de bogată, de multe ori aţi putut afla de la mine teorii de genul că viaţa de multe ori se poate asemăna cu fotbalul şi vice versa. Ei bine grădiniţa este junioratul vieţii. Este etapa U7 unde vei învăţa chestii de bază cu care să ajungi în şcoala elementară a vieţii.
Subiectul nostru este o fată de valoare! Deşi n-o cunosc personal, eu am ochi (fotografii pe site-urile de socializare), urechi (convorbiri telefonice) şi nas (la distanţa mare dintre noi nu mi-e de mare ajutor dar sună mai bine aşa) bun pentru ca după câteva contacte să îmi dau seama cu ce fel de om am de a face. Am văzut cu ce fel de oameni se distrează, cum se distrează şi multe alte aspecte importante. Ştiu că stă deja singură şi are propria ei casă. Poate l-au ajutat şi părinţii cu apartamentul, mai mult ca sigur. Are şi o maşinuţă din propriul ei buzunar. Ce-i drept e doar un Tico, dar e maşina ei din banii economisiţi de către ea! Am un respect fantastic pentru asemenea fete/femei independente care nu aşteaptă ca toate lucrurile să vină din vise sau de la eventualii gavaleri bogaţi!
[...] citeşte mai departe!Etichete · politica · educatie · romania · mizerii · coruptie
Tu cât vrei mă?
Săptămâna trecută mă sună şeful şefilor! Voce ca lumea, sigur pe el dar nesigur în privinţa aşteptărilor mele. Era din partea unei firme importatoare şi distribuitoare de piese şi accesorii auto originale şi after-market. Cică le trebuia un web-designer. Mi-a dat de ştire că suma scrisă în CV-ul meu de pe BestJobs nu i se pare ok şi că în nici un caz nu îmi poate oferi salariul dorit de mine. Eram un pic în ceaţă în ceea ce priveşte eventualul meu rol în firma genialului om, mai exact de responsabilităţile mele. Ca să ştim măcar dacă e cazul să ne furăm timpul reciproc sau să lăsăm baltă ideea angajării. La care vine întrebarea: "Da, dar cât vrei?"
Un milion de dolari în fiecare lună! Lăsând gluma ieftină la o parte, mi-a zis că o să zică secretarei ca să îmi comunice lista responsabilităţilor mele prin email. Bineînţeles că de atunci nu am primit nimic pe email şi cu siguranţă că m-am aşteptat la asta. S-a prins şi genialul de treabă. Există o sumă în CV, reprezintă salariul pentru care sunt dispus să îmi mişc fundul puturos de acasă ca să mai lucrez la vreo firmă. Suma se poate negocia în funcţie de scăderea responsabilităţilor şi a necesităţii schimbării domiciliului. Dar o negociere sau un pre-interviu în nici un caz nu se începe cu "cât vrei?". Cât mai mult porcule!
Abonare prin RSS:
Ultimele însemnări:
- » Isteria vaccinărilor contra gripei porcine
- » De ce nu mai participă piticii la concursuri în care se lasă cu linkuri?
- » Maşcarada românească modernă, a început undeva la o stână uitată de Dumnezeu
- » Explică-mi figura de mai jos
- » Bucureştenii nu merită titlul de campioană!
- » Rapidiştii nu mai au nici o scuză!
- » Toate femelele sunt materialiste!
- » Ce faci?
- » Ogică mi-a zis că ...
- » Oare programatorii sunt nişte copilaşi răsfăţaţi?
Categorii:
BLOGROLL:
Recomand:
Informaţii şi statistici:
12 cititori online
