Să facem cunoştinţă cu ţăranul de vizavi

14 August 2009, 17:26:57

S-a întâmplat ca dracii să mă trimită şi azi la Reghin şi astfel iar a trebuit să mă urc în maxi-taxiul fermecat. Spre Reghin nu este mare înghesuială, astfel că mă pot bucura din plin de şocurile drumurilor noastre pline cu găuri. Dar cine se mai afla în maxi-taxi? Este! E ţăranul cu dosar de la Ruşii-Munţi. Da, are şi el dosar în arhiva minţii mele pentru că din păcate am observat prea multe lucruri în legătură cu el din trecut.

Îmi amintesc când într-o seară veneam acasă cu trenul de la şcoală şi acest individ stătea în apropierea noastră. Un prieten de al meu (rapidistu în comentarii) a remarcat palmele gigantice ale ţăranului de la Ruşii-Munţi. Adică tipul stas care se potriveşte la sapă, la lopată ori la muls oile. Pentru ca prezenţa lui să fie total antipatică, mama natură a avut grijă să-i ofere o faţă lungă cât un prezervativ umflat.

Normal că aceste condimente nu ar ajunge să aibă dosar negativ la mine, dar baza dosarului abia acum urmează a fi împărţit pe acest blog. Avea ţăranul o Dacie pickup destul de ruginit dar potrivit pentru mersul la fân, păşune şi dus curvele ieftine şi nesupravegheate de către părinţii lor la marginea pădurii unde urma să se joace hora excitaţiei ţărăneşti. Sau cam aşa ceva. Na scuze, dar eu nu i-am urmărit niciodată pe jegoşii respectivi şi nici nu îmi stă în fire aşa ceva.

Proastele satului nostru se ţineau după aceşti brânzari. Cum care măi? Alea la care acum nu se mai uită nici câinii jegoşi, care rămân însărcinate neştiind provenienţa materialului, care rămân cu un bebe care are un tată în jurul căruia se perindează poveşti pline cu enigme, sau chiar alea care au lăsat satul pentru a se împrieteni cu centura de la oraş.

Aici cu siguranţă te întrebi care este problema mea. Cumva m-aş fi simţit invidios că eu nu aveam decât bicicletă mountain-bike? E normal bre, la 15 ani de unde să am maşină pe vremea aia. Nu sunt invidios nici pe ţăranii din Ruşii-Munţi (mă refer la scandalagii ăia plini cu alcool, figuri maneliste şi căcaturi) şi nici pe zdrenţele expirate ale satului nostru. Pur şi simplu s-a creat un dosar imaginar cu eticheta de "spurcaţi" cu aceşti indivizi în mintea mea. Norocul lor că au găsit felul lor de fericire. Se spune că sacul îşi găseşte pata mereu.

Şi acest ţăran spurcat stătea în maxi-taxi exact sub capacul de aerisire. Pe căldura de azi era chiar indicat să fie deschis acel capac. La un moment dat observ că ţăranul din Ruşii-Munţi închide acel capac. După câteva minute îi zice altuia din faţa lui să deschidă acel capac. Deci nu e ţăran? Asta a fost aşa de încălzire.

Se opreşte maxi-taxiul şi în uşă apare o fată frumoasă şi gingaşă. Pfai de mine, ţăranul deja se mişca pe loc şi se chinuia să facă loc lângă el. Se gândea el că fata se va aşeza lângă el şi că este pregătită pentru poveştile lui cu brânzeturi, urdă şi telemea fără gust. Ţeapă! Fata s-a aşezat în faţă lângă şofer. Ţăranul îşi mişcă şapca neagră cu dungi galbene de transpiraţie şi se uită în afară. Gura i s-a lăsat în jos şi şi-a dat seama că vremea lor a trecut.

Impresiile fulgerătoare nu mai au impact la fete şi poate că niciodată nu au avut mai ales din partea unor asemenea ţărani precum acest manelist uriaş cu palmele cât Burkina Faso şi ai lui camarazi de bere care au de asemenea constituţii de ţărani cu acte în regulă. Ficatul meu a crescut un pic şi un zâmbet rebel zăcea satisfăcut pe chipul meu. Dă-te dreaq drujbarule, nu guşti tu fată de calitate nici dacă te dai de trei ori peste cap. Acum trăim altfel de vremuri. Ce bine îmi pare!

Să precizăm că poziţia mea nu se trimite întregului sat Ruşii-Munţi, ci doar unei părţi minuscule. La băieţii învăţaţi cu mersul la Poliţie. Ăia care mai mereu luau câte o bătaie plus o amendă ca să doarmă mai bine şi să mai aibă ce cosi în timpul săptămânii.

Mă dau jos din maxi-taxi. A coborât şi ţăranul. Opa, cu el era şi o fetiţă mică. Ehe, deci s-a însurat drăcia dracului. Păcat de privirea aia înfometată după fata gingaşă. Lupul îşi poate lăsa blana, dar năravul ba. Deci ţăranul tot ţăran rămâne, astfel că palmele lui rămân la fel de gigantice şi faţa lui tot un prezervativ umflat o să fie. Am zis!

Etichete · tarani · amintiri · social · dosare

Însemnări similare:

Alter Ego Blog a scris pe 17 August 2009, 12:52:58
Macar taranul din articolul de fata are o scuza plauzibila, dar alti tarani n-au nici o scuza... stii bine la ce fel de tarani fac referire...